FP-1 face volumul. FP-2 aduce focosul greu mai aproape de front. FP-5 Flamingo mută încărcătura de peste o tonă în adâncimea industrială a Rusiei.
La 7 iulie 2026, dosarul public are un contur clar: rază mare, efect neuniform, producător prins între contracte critice și întrebări de integritate. Această actualizare adaugă lovitura revendicată asupra Titan-Barrikady din Volgograd și contextul campaniei ucrainene de 40 de zile pentru presiune în adâncimea Rusiei. [1] [2] [36] [37]
A schimbat raza și masa loviturii. Consecvența rămâne nedemonstrată public. Ucraina a arătat că poate trimite o rachetă grea la peste 1.500 km și a revendicat, pe 27 iunie, o lovitură FP-5 asupra complexului Titan-Barrikady din Volgograd. Dosarul OSINT adaugă partea rece: multe lansări filmate, puține lovituri curate. [1] [8] [36]
Fire Point produce FP-1 și FP-5; autoritățile ucrainene au revendicat lovituri FP-5 în Rusia. [2] [6] [8]
Raza de peste 1.500 km are sprijin în revendicări oficiale, filmări și relatări locale; intrările Ceboksarî și Volgograd rămân totuși separate de eșantionul satelitar matur. [8] [9] [36]
Gama FP funcționează ca o scară: dronă ieftină produsă în volum, dronă cu focos mai greu, rachetă de croazieră mare, apoi sisteme balistice cu teste și parametri raportați public în 2026. Principiul comun este costul suficient de mic pentru repetare. [2] [3] [7] [12] [13]
| Sistem | Rol | Rază publică | Încărcătură / focos | Nivel de dovadă |
|---|---|---|---|---|
| FP-1 | dronă de lovire în adâncime Calul de povară: placaj, asamblare rapidă, lansare de pe rampă. Armata îi atribuie circa 59% din misiunile de lovire în adâncime. [26] | 1.400–1.600 km | 60–120 kg | folosit la scară [2] [3] |
| FP-2 | dronă de lovire medie Aceeași logică de producție, rază mai mică, focos mai mare. | 200 km; versiune îmbunătățită revendicată la 370 km | 105 kg; versiune îmbunătățită revendicată la 200 kg | prezentare publică + date revendicate de producător [12] [13] |
| FP-5 | Flamingo, rachetă de croazieră Șase tone, motor turboreactor recondiționat, focos greu. | 3.000 km declarați | 1.150 kg declarați | folosit în luptă, efect public mixt [1] [2] [4] |
| FP-7 | balistică tactică + variantă-interceptor FP-7.X Două teste de zbor cunoscute: februarie și 3 iunie 2026, al doilea fiind primul zbor complet ghidat. Varianta FP-7.X stă la baza interceptorului Freyja planificat. | 200 km declarați (lovire) | 150 kg declarați | teste de zbor filmate; restul, declarații [7] [25] [27] |
| FP-9 | balistică grea Apare în prezentări și declarații; Le Monde nota pe 3 iulie 2026 că nu exista o confirmare oficială ucraineană a unei lansări balistice. | 855 km declarați | 800 kg revendicați | declarații producător; teste anunțate pentru vara 2026 [25] [37] [38] |
Flamingo contează prin compromisuri: motor AI-25TL recondiționat, asociat cu avionul-școală L-39, structură simplă din fibră de sticlă, aripi fixe mari și lansare de pe remorcă cu booster. Mai puțin rafinament înseamnă focos mai greu și producție mai rapidă. [2] [4] [5]
Fire Point susține că primele motoare au venit din stocuri scoase din uz, suficient pentru o armă construită să zboare o singură dată. Vulnerabilitatea vine din aceeași alegere: acces la motoare, consum la zbor foarte jos și semnătura vizibilă a unei rachete mari cu aripi fixe. [4] [5]
De aici și episodul Milanion: cu șase luni înainte de dezvăluire, o machetă identică, numită tot FP-5, apărea la IDEX 2025, pe standul grupului britanico-emiratez Milanion. Știlerman susține că a fost o „operațiune specială” menită să mascheze achizițiile discrete de motoare AI-25 din toată lumea; IISS notează însă că rolul real al Milanion rămâne neclar. Versiunea companiei rămâne o versiune. [5] [4]
Improvizația are termen de valabilitate, iar compania o știe: lucrează la un motor propriu, proiectat pentru zbor razant, acolo unde AI-25 e ineficient, și construiește în Danemarca, lângă baza aeriană Skrydstrup, prima fabrică ucraineană de armament de pe teritoriul NATO, pentru combustibilul solid al boosterelor Flamingo și al rachetelor balistice planificate. Guvernul danez a suspendat peste 20 de legi ca să grăbească șantierul. [35] [24]
Aceeași campanie arată diferit în funcție de ce accepți drept dovadă: revendicare oficială, analiză OSINT sau impact vizibil în satelit. Schimbă pragul și vezi cât de mult se strânge registrul.
Lansări FP-5 surprinse în filmări publice până la analiza din 3 mai. Povestea vizibilă începe aici; evaluarea militară completă rămâne închisă publicului.
Lista combină analiza din 3 mai cu actualizările Ceboksarî din 10 iunie și Volgograd din 27 iunie. Pentru intrările vechi, verdictul urmează în primul rând analiza Ukrainska Pravda / Dnipro OSINT. Pentru intrările din 10 și 27 iunie, verdictul rămâne provizoriu până la imagini satelitare și evaluări independente. [1] [8] [9] [36]
lansate ≥3 · ajunse 1 · lovituri 0
Prima apariție în luptă. Cel puțin o rachetă a ajuns în zona țintei, dar a ratat și a căzut în apă lângă bază. Presa ucraineană a relatat inițial o lovitură reușită, cu o clădire demolată și șase aeroglisoare distruse; agenția rusă independentă Astra a confirmat atacul, dar a atribuit pagubele, posibil, unei rachete Neptun. Satelitul arată o clădire avariată, fără a lămuri ce armă a lovit-o. [1] [31]
lansate ≥4 · ajunse 0 · lovituri 0
Statul Major a confirmat atunci, în premieră, folosirea în luptă a Flamingo, alături de rachetele Bars și dronele Liutîi, într-un atac combinat asupra Crimeei (terminalul petrolier din Feodosia, aerodromul Kirovske, un radar lângă Evpatoria) și a unor „obiective de pe teritoriul Federației Ruse”. La centrala electrotermică din Oriol, ținta aparentă a FP-5, satelitul nu a găsit însă urme de impact; rachetele par interceptate, o doborâre probabilă a fost filmată, iar resturile au căzut printre blocuri. [1] [32]
lansate ≥4 · ajunse 1 · lovituri 0
Atac asupra sitului nr. 105, de unde Rusia lansează rachetele Oreșnik. O singură rachetă a ajuns în zonă și a căzut lângă gardul perimetral, fie interceptată pe final, fie ratând; craterul se vede din satelit. Poligonul a fost totuși lovit în acea perioadă, dar analiștii CyberBoroshno atribuie acele pagube dronelor, nu rachetelor. [1]
lansate ≥6 · ajunse 1 · lovituri 1
Țintă pe măsura focosului: buncăre întărite de muniție, inaccesibile dronelor obișnuite. Din șase rachete lansate, una a străpuns un buncăr de 1.200 m²; muniția a detonat, clădirea a fost distrusă. Raport de unu la șase, dar genul de pagubă pe care un FP-1 de 55.000 $ nu o poate produce. [1]
lansate ≥3 · ajunse 1 · lovituri 1
Cel mai serios rezultat al programului: uzina care produce rachetele Iskander-M, Iars, Bulava și Kinjal. O rachetă a lovit clădirea 19, atelierul de galvanizare și ștanțare, verigă de bază în formarea corpurilor de rachetă; Statul Major a confirmat ulterior distrugerea secției nr. 22, iar o filmare locală a surprins impactul. În relatarea de atunci, Știlerman a numit-o cea mai lungă lovitură Flamingo, circa 1.400 km. Bilanțul OSINT pentru aceeași noapte: una din trei rachete a ajuns. Consecințele complete asupra producției rămân necunoscute. [1] [6] [29] [30]
lansate ≥3 · ajunse 2 · lovituri 0
Două din trei rachete au ajuns la uzina care produce componente explozive pentru muniția rusească, dar niciuna nu a nimerit clădirea vizată: ambele au căzut lângă ateliere, fie interceptate în ultimul moment, fie deviate, posibil chiar de un paratrăsnet. Cazul-școală pentru problema reală a rachetei: ajunge, dar nu lovește punctul cerut. [1]
lansate 6 (în video oficial) · lovituri confirmate de satelit
Uzina produce antene GNSS de tip Kometa, folosite în dronele Shahed, rachetele Iskander-M și Kalibr și kiturile UMPK. Racheta a lovit fațada clădirii principale, protejată cu plase antidronă inutile contra unui focos de peste o tonă; a urmat un incendiu de proporții, apoi un al doilea val cu drone Liutîi. Zelenski a publicat filmarea lansărilor, prima asumare prezidențială a unei lovituri Flamingo, dezvăluind și unitatea: Brigada 19 Rachete „Sfânta Varvara”. Alerte de rachetă au sunat în 18 regiuni, în premieră și în Hantî-Mansiisk, la 2.000 km de graniță. [33] [34]
lansate ? · lovituri confirmate oficial, satelit în așteptare
Pe 10 iunie 2026, Statul Major a confirmat că Trupele de Rachete și Artilerie au lovit din nou VNIIR-Progress cu FP-5 Flamingo: „porajenia țintei și incendiul pe teritoriul uzinei sunt confirmate”. Zelenski a confirmat și el, alături de lovirea rafinăriei Kuibîșev din Samara și a unui tanc petrolier din flota din umbră. Canalele de monitorizare au filmat rachetele în zbor; uzina fusese între timp acoperită cu plase de camuflaj. Fără o evaluare satelitară independentă inclusă în acest registru, intrarea rămâne „se verifică”. [8] [9] [10] [11]
lansate ? · lovituri revendicate oficial, pagube confirmate local
Zelenski a scris că rachete FP-5 Flamingo au lovit complexul Titan-Barrikady, descris ca producător de sisteme de artilerie și echipamente militare specializate, inclusiv componente pentru sisteme de lansare. Statul Major ucrainean a indicat echipamente pentru Iskander-M, inclusiv lansatoare autopropulsate și vehicule de transport-încărcare. Guvernatorul Andrei Bocearov a confirmat un atac asupra unei întreprinderi din districtul Krasnooktiabrski: zece răniți și facilități de producție avariate, fără a numi compania. Fără satelit independent, intrarea rămâne „se verifică”. [36]
Ucraina spune că are o armă autohtonă capabilă să lovească industria militară rusă la distanțe tratate politic de aliați. Votkinsk, Ceboksarî și Volgograd intră în această categorie. [6] [8] [36]
Analiștii care leagă filmări de lansare, trasee și satelit văd o armă reală, cu câteva rezultate importante și multe cazuri de interceptare, ratare sau efect insuficient dovedit. [1]
„Toate rachetele lansate au ajuns la țintă. Cred că acesta e succesul-cheie: arată calitatea și precizia înaltă”, spunea Zelenski pe 25 februarie, după Votkinsk, adăugând că Rusia „vânează” fabricile Flamingo. Bilanțul OSINT pentru aceeași noapte: una din trei rachete a ajuns. [20] [1]
„Au făcut multe promisiuni, și despre numărul rachetelor, și despre calitatea folosirii lor. Declarațiile și utilizarea reală diferă semnificativ”, spunea pe 8 iunie Serhii Rahmanin, membru al comisiei parlamentare de apărare, descriind o armă „folosită rar și nu foarte reușit”, în ciuda unei „promovări foarte agresive”. [21]
Fire Point este furnizor critic și problemă de transparență. Dacă FP-1 și FP-5 devin piese centrale ale campaniei ucrainene de lovire, proprietatea, costul și livrările devin întrebări militare. [14] [15]
Presa ucraineană relatează că NABU investighează dacă Fire Point a umflat costuri sau livrări către Ministerul Apărării și dacă are legături cu Timur Mindici. NABU a precizat separat că producția Flamingo nu intră în anchetă. [14]
Explodează operațiunea Midas: o schemă de mită de 100 de milioane de dolari în jurul Energoatom și al achizițiilor de apărare. Mindici pleacă în Israel; nouă persoane sunt inculpate. Unul dintre presupușii „casieri” ai schemei, Ihor Fursenko, figura formal ca angajat al Fire Point. Compania neagă orice legătură cu Mindici și spune că acesta a cerut să cumpere acțiuni, dar a fost refuzat. [22]
Ukrainska Pravda și doi deputați publică transcrieri ale unor noi înregistrări din dosar, neautentificate de NABU. În ele, Mindici i s-ar plânge ministrului apărării de atunci, Rustem Umerov, de subfinanțarea Fire Point, ar discuta vânzarea unui pachet de 33% cu o retragere de 300 de milioane de dolari și ar fi tratat drept proprietarul de facto. Apare și o cifră de 311 miliarde de grivne (circa 7 miliarde de dolari) pentru produsele companiei; și firma, și Agenția pentru Achiziții de Apărare o neagă. Mindici îl dă în judecată pe deputatul Jeleazniak pentru defăimare. Pe 29 aprilie, structura anticorupție a Ministerului Apărării cere audit și naționalizarea companiei. [23] [15]
Kyiv Independent descrie Fire Point ca furnizor crucial și, în același timp, companie prinsă în cel mai mare scandal de corupție din mandatul lui Zelenski. Susținătorii companiei văd atac la capacitatea de apărare; criticii cer audit, reguli mai clare și protejarea producției utile. [15]
Fire Point neagă tot: spune că ancheta vizează oficiali, nu compania, că prețurile reflectă costuri reale de război și că întreaga campanie e „un atac asupra apărării Ucrainei, în beneficiul Rusiei”. Firma cooperează cu anchetatorii, l-a adus în consiliul consultativ pe fostul secretar de stat american Mike Pompeo și își prezintă fabrica daneză de combustibil solid de lângă baza Skrydstrup drept dovadă că trece testele de integritate ale unui stat NATO. Nimeni de la Fire Point nu a fost inculpat; Umerov și fostul șef al administrației prezidențiale Andrii Iermak sunt vizați de anchetă, dar neinculpați. [15] [26] [24]
În apărarea aeriană, costul interceptării poate conta la fel de mult ca rata de interceptare. Dronele ieftine și rachetele mai rare obligă apărarea să aloce senzori și interceptoare pe o suprafață mare. [16]
Financial Times a descris FP-7.x ca interceptor pentru sistemul Freyja, iar Guardian a relatat pe 26 iunie 2026 că Fire Point a semnat un memorandum cu Hensoldt pentru radarul TRML-4D și pregătește teste FP-9 pentru vara lui 2026. [19] [37]
Dacă Ceboksarî 10 iunie, Volgograd 27 iunie sau cazuri ulterioare arată penetrare clară a halelor țintă, FP-5 trece din semnal episodic în instrument repetabil. [36]
Sursele sunt material de lucru. Pentru loviturile FP-5, baza cea mai importantă rămâne analiza care leagă lansările publice de imagini satelitare; pentru 10 și 27 iunie, dosarul rămâne în dezvoltare.